DetectarePlagiat.ro / Proprietatea intelectuala

Proprietatea intelectuala

In general, normele deontologice academice cer ca orice reproducere, completa sau incompleta, a unor contributii intelectuale sa fie atribuita adecvat - prin specificarea autorului ei, a operei etc.
Neatribuirea corespunzatoare creeaza confuzii si poate genera lezarea drepturilor morale ale autorilor; ea constituie o incalcare a deontologiei academice si o deficienta (in cel mai bun caz) sau o culpa (in cazurile grave) in ceea ce priveste integritatea academica.

Totodata, ea constituie o incalcare serioasa a obligatiilor profesionale.
Cel mai frecvent, incalcarea proprietatii intelectuale si a drepturilor morale ale autorilor se concretizeaza prin :
» copierea sau parafrazarea necreatoare a unui text preexistent fara specificarea autorului;
» citarea neatribuita a unor idei, argumente, date, rezultate etc. intr-o maniera care lasa impresia ca acestea ar apartine celui care citeaza- prezentarea publica de catre cineva a unor idei, rezultate de cercetare, ipoteze, date, reprezentari (vizuale, auditive, obiectuale), formule, algoritmi, demonstratii, secvente de program etc. ale altor autori ca fiind ale sale proprii;
» insusirea contributiilor intelectuale (traduceri, sistematizari etc.) ale altor autori si prezentarea lor publica fara mentionarea explicita a surselor acestor contributii, in situatii in care normele academice in vigoare impun precizarea surselor.

In unele situatii, integritatea academica este afectata chiar daca nu sunt lezate anumite drepturi de autor bine determinate si bine protejate - asa cum se poate intimpla in cazul reproducerii unor materiale pentru care drepturile de autor nu au fost revendicate sau nu au fost rezervate, ori in cazul in care autorii au renuntat deliberat la orice drepturi de proprietate.

Chiar si in asemenea situatii, normele academice impun celui care reproduce materialele sa precizeze explicit cui apartine paternitatea acestora (sau, cel putin, sa precizeze ca aceasta nu ii apartine lui personal), astfel incit sa fie evitata orice confuzie si orice atribuire nelegitima a paternitatii si a creativitatii.

In toate cazurile, lezarea proprietatii intelectuale sau a integritatii academice inseamna ca o prestatie intelectuala (text scris sau vorbit, material audio sau video etc.) produce o confuzie (sau un fals) cu privire la proprietatea intelectuala, confuzie ce persista si dupa parcurgerea intregii prestatii (a intregului text sau material) astfel ca cititorii, auditorii sau spectatorii nu pot, in final, atribui corect paternitatea operei. In cazurile in care nu persista o confuzie de acest fel, reproducerea neatribuita a contributiilor altor autori nu este, in genere, considerata culpabila.

De aceea, nu se considera reprobabila citarea neatribuita a unor contributii intrate in sfera culturii generale sau a cunoasterii comune, a caror paternitate, fiind larg cunoscuta, nu poate crea confuzie sau o arogare frauduloasa de merite.

De exemplu, in Romania nu se va considera culpabila citarea neatribuita a unor arhicunoscute expresii sau fraze literare ("Ce e val, ca valul trece" - Eminescu), chiar daca persoana care citeaza nu mentioneaza sursa.

De asemenea, daca persoana care citeaza (fara a atribui corespunzator) specifica explicit faptul ca citatul apartine altcuiva, precizind astfel ca nu isi aroga in nici un fel paternitatea sa (pe baza unor formulari ca: "se afirma adesea ca...", "s-a mai afirmat uneori si ca...", "unii autori au sustinut ca..."), ea nu poate fi acuzata de folosire frauduloasa a surselorsau de incalcarea drepturilor de autor - dar, in functie de context, i se poate reprosa imprecizia, lipsa de acurateta, neglijenta etc.

Abuzul de citate neatribuite este inacceptabil si blamabil profesional.
Caracterul textului in care apare problema atribuirii este de asemenea relevant pentru concluziile privind prezenta sau absenta unei culpe si gravitatea ei. Desi obligatia atribuirii precise a paternitatii ramine mereu valabila, in manuale, tratate cu caracter didactic si alte materiale destinate pregatirii de specialitate exista presupozitia tacita ca autorii transmit, cel putin in parte, stocul de rezultate intelectuale deja acumulate in tara sau in lume; ca atare, in aceste cazuri exista o mai mare libertate de a cita sau reproduce rezultatele altor autori, de a le lista sau sintetiza etc., cu precizarea surselor folosite, conform practicilor uzuale.

Scopurile specifice prestatiilor didactice fac ca reproducerea rezultatelor obtinute de alti autori nu numai sa nu fie automat culpabila, dar sa fie chiar incurajata (intre anumite limite).

Dar ramine si aici valabila obligatia profesionala ca materialele didactice sa contina si un aport personal, distantindu-se astfel de simpla compilatie a rezultatelor altor autori.

De asemenea, din ratiuni de ordin pedagogic, aceasta literatura are norme si practici specifice cu privire la citare, atribuire, etc. Deosebite de cele obisnuite sunt normele sau practicile respective si in cazul prestatiilor didactice orale (cursuri vorbite, seminarii, expuneri etc.), in care nu se folosesc ghilimelele, notele de subsol si toate celelalte mijloace ce usureaza atribuirea exacta in scris.

Drept urmare, nu orice reproducere orala (neatribuita precis) a unor idei sau rezultate apartinind altor autori incalca proprietatea intelectuala. Cu toate acestea, fiecare cadru didactic are obligatia de a evita orice confuzie intre rezultatele altor autori si aportul sau personal, de a nu crea auditoriului impresia falsa ca i se comunica idei absolut originale, cind, de fapt, ceea ce se transmite este doar o reproducere de rezultate ale altor autori.

In general, cadrele didactice au datoria de a face specificarea de principiu ca fac apel la, si/sau reproduc, contributii ale altor autori, chiar daca, date fiind conditiile specifice procesului didactic, ele nu pot atribui foarte precis fiecare enunt citat sau reprodus unui anumit autor. In toate situatiile de acest tip, esential este sa nu existe nici neglijenta (omisiune accidentala culpabila a atribuirii), nici intentia de a mistifica (de a-si aroga paternitatea unor contributii straine) - chiar daca atribuirea precisa nu este posibila in absolut toate cazurile si pentru toate unitatile de discurs.

Intr-o lucrare care se prezinta drept cercetare stiintifica originala folosirea neatribuita a unor rezultate ale altor autori este cu mult mai grava decit intr-un manual sau material didactic care nu are pretentii de originalitate, ci doar obiective informative.

Aceasta nu inseamna insa ca, intr-un manual sau material didactic, obligatia atribuirii exacte a rezultatelor este anulata, ci doar ca ea are particularitati ce trebuie avute in vedere.

Trebuie, de asemenea, precizat ca existenta unor contributii originale intr-o anumita opera sau lucrare nu absolva de raspundere morala si profesionala pe autorul acesteia, daca, pe linga aceste contributii, el a inclus in lucrare si anumite fragmente (neatribuite corespunzator) a caror prezenta constituie o incalcare a proprietatii intelectuale.

O problema delicata este cea a autocitarii sau autoreproducerii contributiilor intelectuale. Nu orice reproducere a unui text propriu, intr-o alta lucrare sau intr-un alt context, este culpabila.
Normele academice permit diverse forme de autoreproducere a contributiilor scrise sau vorbite: reluarea intr-o carte a unui text sau fragment de text propriu aparut anterior in periodice, reluarea intr-o publicatie de mai mare tiraj a unei contributii personale aparute deja intr-o publicatie de mica circulatie (revista de specialitate, acte ale unui congres etc.), reluarea intr-un manual sau material didactic a unei contributii proprii publicate anterior intr-o lucrare de cercetare, republicarea aceluiasi text personal intr-o alta limba si alte autoreproduceri similare nu sunt, in genere, considerate culpabile.

In toate cazurile (inclusiv in acela al unor lucrari elaborate de studenti), autorul are insa datoria morala de a preveni explicit cititorul ca reia un text sau material deja publicat (in cazul lucrarilor studentesti: material deja prezentat), precizind unde anume a aparut acesta initial (respectiv, la ce curs sau seminar a fost deja prezentat).

In cazurile in care cineva face abuz de autocitare, publicind si republicind in mod repetat, fara motive intemeiate, aceeasi contributie proprie, in incercarea de a crea o falsa impresie de prolificitate intelectuala, atunci autocitarea devine culpabila din punctul de vedere al normelor de integritate academica. Deosebit de grava este tentativa de frauda intelectuala constind in autoreproduceri de contributii proprii menite sa asigure beneficii nemeritate (promovarea pe un post superior, cistigarea unui concurs sau a unor distinctii etc.)

Nici studentii nu au libertatea de a-si reproduce propriile lucrari in vederea obtinerii de calificative diferite, la materii sau la probe diferite. In masura in care aceasta inseamna aobtine credite diferite cu aceeasi prestatie universitara, fapta imbraca forma unei fraude si ea va fi sanctionata conform regulamentelor in vigoare.

Control Panel

Afla acum
inaintea profesorului tau
daca textul tau este
original sau plagiat!

Software AntiPlagiat.
Program GRATUIT de verificare si detectie a plagiatului.

Descarca Acum!